În perioada 16-17 mai 2015 am fost invitat să particip la CUPA “CHALLENGE STARS” FEEDER 2015 desfășurataă pe Balta lui Otto în localitate Uriu din Jud Bistrița-Năsăud.
Cum s-ar zice “drumu-i lung și am obosit” ,dar cu siguranță nu puteam lipsi de la un asemenea concurs,unde urma să mă întalnesc cu prieteni din toate colțurile țării iar concurența să fie una de luat serios în seamă.
Din păcate nu am putut face decât o zi de antrenament datorită programului încărcat pe care l-am avut în perioada respectivă. Am ajuns pe baltă seara în 14.05 undeva în jurul orei 10 iar ultimii 100 de km i-am parcurs cu pedala în podea deoarece gazda și bunul meu prieten Sebi mă așteptau cu un grătar și o țuică din partea locului, așa de bun venit. Timpul era foarte capricios a plouat încontinuu de la Cluj până la Uriu dar nimic nu mai conta fiindcă mă aștepta un concurs în care speram ca media peștilor capturați să fie undeva între 4 și 5 kg.
concurs în care speram ca media peștilor capturați să fie undeva între 4 și 5 kg .
Despre baltă putem spune că este extrem de bine populată și îngrijită. Este administrată de către d-nul Otto care este și proprietarul acesteia, iar de la dânsul am aflat că în apă înoată peste 100buc de crap peste 10 kg crotaliați+încă aprox 8 tone cu greutăți cuprinse între 3 și 7 kg. Pe malul din stânga acesta a construit cinci cabane care pot fi închiriate de către pescari și sunt dotate fiecare cu câte doua paturi iar la intrare au o mică terasă unde putem să ne savurăm cafeaua dimineața într-o liniște deplină și să admirăm un peisaj de vis. Balta are forma unui pătrat cu laturi egale de aprox 200 de metri fiecare și balizată pe mijloc pentru a creea o delimitare a distanței de pescuit.
Începând pescuitul în ziua de antrenament, primul lucru care mi-a atras atenția a fost acela că marea majoritate a peștilor era cantonată în jurul balizelor, iar eu trebuia să lansez cu feederul mould-uri de 35-45 gr undeva între 90 și 100 m și să mai obțin o prezentarea corectă a monturii pe substrat. Când pescuim la astfel de distanțe trebuie obligatoriu să ținem cont de forța impactului cu apa a mouldului nostru. Alt factor important ar fi și nada în pescuitul la distanță. Dar exista nadă care să reziste unui astfel de impact și în același timp să lucreze imediat ce ajunge pe substrat? La această întrebare cred că am găsit raspunsul într-o “pungă” de la Sonubaits pe numele ei 50/50, mai precis jumătate groundbait și jumătate pastă amestecată în egală proporție cu Baitech G-GREEN. În ziua de antrenementului am mai încercat și varianta Krill, tot de la Sonubaits dar trăsăturile erau mult mai rapide și constante pe varianta 50/50 și G-GREEN. Cârligele folosite au fost de la Guru modelul QM1 mărimea 10, iar forfacul de 0.10, un textil foarte mătăsos X-Treme de la Cralusso.
Am încercat în antrenament să ademenesc peștii de la balize și să îi pescuiesc undeva în 60 de metri, parțial am și reușit, pescuitul era mult mai comod pe această distanță dar cadența trăsăturilor nu era tocmai cea scontată de către mine.
Cel mai incitant moment din antrenament a fost acela când după un dril prelungit am reușit capturarea unei superbe oglinzi de 10,45kg.
Concluziile erau trase în mare și cred că fiecare dintre noi așteptă începerea concursului și drilurile sub presiunea competiției din dimineața următoarei zile. În prima manșă am extras un loc pe malul din dreapta cabanei, chiar vizavi de locul unde mi-am efectuat antrenamentul în ziua precedentă, am avut parte de foarte multe driluri dar din păcate pentru mine am ratat foarte mulți pești și majoritatea chiar în preajma malului. Acest fapt s-a datorat distantei mari de unde trebuiau aduși peștii si a faptului că mulți dintre aceștia aveau gura “sfârtecată” de la atâtea driluri. Mai există o variantă prin care am încercat să reduc din presiunea exercitată asupra peștelui folosind moulduri elasticate, dar astfel riscam ca în cazul în care înțepam un pește mare (aceștia nu erau deloc în numar mic pe aceasta apă) să-l pierd sau să nu am nici un control asupra lui în dril.
Nimic nu ar putea fi mai “frumos” într-un concurs, decât să ai un dril de 30 de minute cu un pește mare iar la final sș-l scapi fiindcș ți-a cedat elasticul. Finalul primei manșe mă clasa undeva la mijlocul clasamentului în sectorul meu, mă repet cu foarte mult pește pierdut chiar în fața mea, dar parțial mulțumit de felul în care am abordat partida și de numărul mare de trăsături avute.
Omul din greșeli învață, nu m-am desmințit nici eu iar în manșa a doua am reușit să obțin un binemeritat loc 2 în același sector chiar în pofida unei concurențe mai mari. Am abordat puțin altfel pescuitul, am identificat un prag la aproximativ 50 de metri de mal, pe care l-am nădit masiv la început și am reușit să țin peștele în loc pe toată durata manșei.
Distanța de pescuit fiind considerabil mai mică, mi-a mărit precizia lanseurilor iar eu am putut să concentrez patul de nadă pe o suprafață mult mai mică.
Acești doi factori amintiți mai sus cu siguranță au făcut diferența între cele două manșe în cazul meu.
Un concurs forte frumos, cu pește mult și mare, iar concurența a fost pe măsura numelui acestui eveniment. Cu siguranță este un loc în care am să revin de fiecare dată cu plăcere și sincer de abia aștept următoarea provocare pe această minunată apă. La final țin să-i salut pe toți prietenii Bistrițeni în frunte cu d-nul Otto, pe care vreau să-l felicit pentru această inițiativă și totodată să-i mulțumesc pentru ospitalitatea arătată.
Cosmin vă dorește fir întins și să aveți parte de cât mai multe driluri concretizate în partidele voastre ….