Două tehnici diferite pe apă rece

După o lungă perioadă de aşteptare a dezgheţării, măcar parţială a lacurilor, am ales să forţez o partidă de feeder pe acumularea Corneşti 2. Aşteptam telefonul care să-mi confirme dezgheţarea lacului care a venit în data de 20.01.2015, iar ziua următoare am confirmat cu prezenţa.

Am încercat să abordez două stiluri total diferite: unul de tipul fips-cips, folosind montura cu coşuleţ culisant iar lungimea strunei de minim 50cm şi grosime de 0,10 – 0,12 mm. Am folosit cârlige Gamakatsu nr. 16, model LS-1810b, nişte cârlige subţiri dar extrem de rezistente şi foarte ascuţite care m-au ajutat să fructific cât mai multe din trăsături.

După ce am stabilit distanţa la care voi pescui şi am sondat apa, am agăţat firul în clipsul mulinetei şi am început pescuitul fără a creea un pat de nadă în prealabil, încercând să-l formez pe parcursul partidei. Nu puteam risca să introduc de la început o cantitate însemnată de nadă fiindcă nu ştiam cât de activi sunt locuitorii acestei ape îngheţate.

Celălalt tip de montură a fost un banjo feeder, folosit într-un pescuit prin tatonare încărcat cu cantităţi foarte mici de nadă şi lansat în puncte cheie unde bănuiam că s-ar putea ascunde peştişorii amorţiţi, sau unde aceştia îşi mai trădau prezenţa din când în când.

Ca şi nadă, am folosit un Sweet Fishmeal, de culoare neagră care se pretează foarte bine în această perioadă rece, iar peştii îl acceptă relativ uşor având culoarea substratului hrănindu-se cu încredere pe patul de nadă.

Drept momeală de cârlig am folosit: pelete de 0,8mm semibouyant, pinki, viermuşi, râme roşii foarte subţiri şi larve de libelula. Menţionez că pescuitul l-am început la ora 13:40 iar în prima jumătate de oră nu s-a întâmplat mare lucru, doar câteva linebaits-uri, care aveau ca rezultat câte-un viermuş sau câte-o larvă lipsă. Ştiam sigur că peştii veneau pe micul meu pat de nadă şi acest lucru nu putea decât să mă bucure.

Primul peşte a fost un caras şi a venit pe montura de coşuleţ la doi viermi mari, albi, dar cu o trăsătură de-abia vizibilă. Pe măsură ce timpul trecea, trăsăturile au devenit din ce în ce mai hotărâte. Lansam, iar trăsătura venea la mai puţin de 5 minute. La un moment dat, s-a lăsat o linişte totală, trăsăturile s-au rărit considerabil, iar eu speram că peştii mai mari veniseră pe vad.

În jurul orei 15:30, se oprise şi vântul, afară strălucea soarele mult aşteptat iar eu începeam să mă gândesc la primăvară, când brusc, m-am trezit la realitate fiindcă am avut primul „proper run”, cum ar zice englezii, care mi-a adus un crap de aproximativ de 2,5 kg cu un colorit superb. După acest crap, a mai urmat încă unul dar din generaţia mai tânără, şi încă câţiva caraşi.

Concluzia acestei partide a fost una ciudată, cel puţin pentru mine, deoarece ambii crapi au fost prinşi pe montură cu coşuleţ iar eu mă aşteptam să-i păcălesc pe banjo feeder cu un forfac mult mai scurt şi cu mai multă răbdare. Faptul că am folosit o nadă potrivită a rezultat că peştii au stat pe tot parcursul partidei şi mi-au răsplătit insistenţa şi răbdarea. Când mergeţi la pescuit pe ape reci, puneţi mare preţ pe calitatea nadei şi culoarea ei, aspecte care pot face diferenţa dintre eşec şi succes.

Până la următorul articol, vă doresc fir întins!

Cu respect,

Cosmin Brola.

Category: Uncategorized